Reprezentantii lucratorilor

REPREZENTANȚII SALARIAȚILOR

 

Temei legal:

• Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare
• Legea nr. 62/2011 – Legea dialogului social, republicată
• Legea nr. 319/2006 – Legea securității și sănătății în muncă, cu modificările și completările ulterioare
• HG nr. 1425/2006 – Hotărâre privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor

Legii nr. 319/2006, cu modificările și completările ulterioare

• OUG nr. 96/2003 – Ordonanță de urgență privind protecția maternității la locurile de muncă, cu                modificările și completările ulterioare, aprobată de Legea nr. 25/2004
• Legea nr. 202/2002 – Legea privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați,                republicată, cu modificările și completările ulterioare
• Legea nr. 467/2006 – Legea privind stabilirea cadrului general de informare şi consultare a angajaţilor

 

Condiții de la care începe obligația legală a reprezentanților salariaților:

• la angajatorii la care sunt încadrați mai mult de 20 de salariați[1].
• salariații nu s-au constituit într-o organizație sindicală reprezentativă potrivit legii.
• la angajatorii la care sunt încadrați 10 salariați și mai mulți[2].

 

Adunarea generală a salariaților (scop):

• să aleagă și să mandateze reprezentanţi care să promoveze și să apere interesele salariaților.
• numărul de reprezentanţi aleşi se stabileşte de comun acord cu angajatorul, în raport cu numărul de salariaţi ai acestuia.
• se aleg și se mandatează reprezentanți cu votul a cel puţin jumătate din numărul total al salariaţilor.
• se stabilesc atribuţiile reprezentanţilor salariaţilor, modul de îndeplinire a acestora, precum şi durata şi limitele mandatului lor.
• durata mandatului nu poate fi mai mare de 2 ani.
• lucrătorii comunică în scris angajatorului numărul și numele reprezentanților lor.
• lipsa unui răspuns scris, se interpretează ca refuz de participare la negocierea contractului colectiv de muncă[3].
• pentru îndeplinirea altor atribuții ale reprezentanților salariaților, legea nu stabilește o dispoziție similară.
• reprezentanţii lucrătorilor în comitetul de securitate şi sănătate în muncă sunt desemnaţi de către lucrători dintre reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul SSM[4].
• orice imixtiune a angajatorului în procesul de alegere și de mandatare a reprezentanțílor poate fi considerată infracțiune.

 

Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească salariatul pentru a fi ales reprezentant:

• să aibă capacitate de exerciţiu deplină[5].
• să nu desfăşoare activităţi care sunt recunoscute prin lege exclusiv sindicatelor.

 

 

Număr minim al reprezentanților lucrătorilor[6]:

• un reprezentant în cazul angajatorilor care au un efectiv între 10 şi 49 de lucrători inclusiv,
• 2 reprezentanţi, în cazul angajatorilor care au un efectiv între 50 şi 100 de lucrători inclusiv,
• conform cerinţelor prevăzute la art. 60 alin. (3), în cazul angajatorilor care au un efectiv de peste 101 lucrători inclusiv.

 

Timp alocat[7] (necesar exercitării atribuțiilor specifice):

• 2 ore pe lună în cazul angajatorilor care au un efectiv de până la 99 de lucrători;
• 5 ore pe lună în cazul angajatorilor care au un efectiv între 100 și 299 de lucrători;
• 10 ore pe lună în cazul angajatorilor care au un efectiv între 300 și 499 de lucrători;
• conform cerinţelor prevăzute la art. 61 alin. (2), în cazul angajatorilor care au peste 101 lucrători inclusiv.

 

De reținut! Numărul de reprezentanţi ai lucrătorilor și timpul alocat îndeplinirii activităților se stabilesc prin contractul colectiv de muncă, regulamentul intern sau regulamentul de organizare şi funcţionare, în funcţie de numărul total al lucrătorilor.

 

Reprezentantul salariaților (atribuții):

• urmărește respectarea drepturilor salariaţilor.
• participă la elaborarea regulamentului intern.
• promovează interesele salariaţilor în materie de salariu, condiţii de muncă, timp de muncă şi timp de odihnă, stabilitate în muncă, precum şi orice alte interese profesionale, economice şi sociale legate de relaţiile de muncă.
• colaborează cu angajatorul pentru îmbunătățirea condițiilor de securitate și sănătate in muncă;
• însoțește echipa/persoana care efectuează evaluarea riscurilor;
• ajută lucrătorii să conștientizeze necesitatea aplicării măsurilor de securitate și sănătate in muncă;
• aduce la cunoștința angajatorului sau comitetului de securitate și sănătate în muncă propunerile lucrătorilor referitoare la îmbunătățirea condițiilor de muncă;
• urmărește realizarea măsurilor din planul de prevenire și protecție;
• organizează semestrial informări privind prevederile legislației în domeniul protecției maternității la locurile de muncă.
• asigură respectarea egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi la locul de muncă.
• informează autoritățile competente asupra nerespectării prevederilor legale şi ale clauzelor contractului colectiv de muncă aplicabil.
• negociază contractul colectiv de muncă.
• să nu divulge angajaţilor sau terţilor orice informaţii care, în interesul legitim al angajatorului, le-au fost furnizate în mod expres cu titlu confidenţial[8].

 

 

Angajatorul, obligații privind informarea[9] și consultarea salariaților, cu privire la:

• evoluţia recentă şi evoluţia probabilă a activităţilor şi situaţiei economice a întreprinderii.
• situaţia, structura şi evoluţia probabilă a ocupării forţei de muncă în cadrul întreprinderii.
• eventualele măsuri de anticipare avute în vedere, în special atunci când există o ameninţare la adresa locurilor de muncă.
• deciziile care pot duce la modificări importante în organizarea muncii, în relaţiile contractuale sau în raporturile de muncă.
• numărul angajaților pentru stabilirea numărului reprezentanților acestora.

 

Consultarea salariaților, are loc:

• într-un moment, într-un mod şi cu un conţinut corespunzătoare, pentru a permite reprezentanţilor angajaţilor să examineze problema în mod adecvat şi să elaboreze un punct de vedere.
• la un nivel relevant de reprezentare a conducerii şi a reprezentanţilor angajaţilor, în funcţie de subiectul discutat.
• pe baza informaţiilor furnizate de angajator şi a punctului de vedere pe care reprezentanţii angajaţilor au dreptul să îl formuleze.
• astfel încât să permită reprezentanţilor angajaţilor să se întâlnească cu angajatorul şi să obţină un răspuns motivat la orice punct de vedere pe care îl pot formula.
• în vederea negocierii unui acord privind deciziile care se încadrează în obligaţiile angajatorului.

 

Definiții utile:

întreprindere – entitatea  publică sau privată care desfăşoară o activitate economică cu ori fără scop lucrativ.

angajator – persoana fizică sau juridică parte la contracte de muncă ori raporturi de muncă cu angajaţii în conformitate cu legislaţia română în vigoare.

angajat (salariat)[10] – persoana fizică, parte a unui contract individual de muncă sau raport de muncă, care prestează munca pentru şi sub autoritatea unui angajator şi beneficiază de drepturile prevăzute de legea română, precum şi de contractele şi acordurile de muncă.

reprezentanţii angajaţilor – reprezentanţii organizaţiilor sindicale sau, în cazul în care nu există sindicat, persoanele alese şi mandatate să reprezinte angajaţii, potrivit legii.

informare – transmiterea de date de către angajator către reprezentanţii angajaţilor, pentru a le permite să se familiarizeze cu problematica dezbaterii şi să o examineze în cunoştinţă de cauză.

consultare – schimbul de păreri şi stabilirea unui dialog între angajator şi reprezentanţii angajaţilor.

 

Alegerea reprezentanților salariaților:

Se recomandă ca procesul verbal de alegere a reprezentanților salariaților să cuprindă[11], cel puţin, menţiuni cu

privire la:

• data adunării generale a salariaţilor.
• numărul total al salariaţilor.
• numărul salariaţilor care participă la alegerea reprezentantului/ reprezentanţilor salariaţilor.
• numărul şi numele salariaţilor care asigură numărătoarea voturilor.
• numărul reprezentanţilor salariaţilor aşa cum a fost convenit cu angajatorul.
• propunerile făcute cu privire la numele reprezentantului/reprezentanţilor salariaţilor.
• numărul de voturi cu care a/au fost ales/aleşi reprezentantul/reprezentanţii salariaţilor.
• specificaţia cu privire la îndeplinirea condiţiilor de reprezentativitate.
• atribuţiile, modul de îndeplinire a acestora, durata şi limitele mandatului.
• mandatarea în vederea negocierii şi semnării contractului colectiv de muncă şi a actelor adiţionale, după caz.
• semnăturile participanţilor la adunarea generală.

[1] Codul Muncii, art. 221 – 226

[2] Norme Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006, art. 53 alin. (2)

[3] Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, art. 140 alin. (3)

[4] Lege nr. 319/2006, art. 5 lit. d): ʺReprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor este o persoană aleasă, selectată sau desemnată de lucrători, să îi reprezinte pe aceştia în ceea ce priveşte problemele referitoare la protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor în muncă.ʺ

[5]  Codul civil, art. 37-38: ʺCapacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice civile. Capacitatea de exerciţiu deplină începe la data când persoana devine majoră.ʺ

[6] Norme Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006, art. 60 alin. (3): Numărul minim al reprezentanţilor lucrătorilor în comitetele de securitate şi sănătate în muncă se stabileşte în funcţie de numărul total al lucrătorilor din întreprindere/unitate, după cum urmează:

1. a) de la 10 la 100 de lucrători – 2 reprezentanţi; b) de la 101 la 500 de lucrători – 3 reprezentanţi;
2. c) de la 501 la 1.000 de lucrători – 4 reprezentanţi; d) de la 1.001 la 2.000 de lucrători – 5 reprezentanţi;
3. e) de la 2.001 la 3.000 de lucrători – 6 reprezentanţi; f) de la 3.001 la 4.000 de lucrători – 7 reprezentanţi;
4. g) peste 4.000 de lucrători – 8 reprezentanţi.

[7] Norme Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006, art. 61 alin.  (2):  Timpul alocat acestei activități va fi considerat timp de muncă și va fi de cel puțin:

1. a) 2 ore pe lună în unitățile având un efectiv de până la 99 de lucrători;
2. b) 5 ore pe lună în unitățile având un efectiv între 100 și 299 de lucrători;
3. c) 10 ore pe lună în unitățile având un efectiv între 300 și 499 de lucrători;
4. d) 15 ore pe lună în unitățile având un efectiv între 500 si 1.499 de lucrători;
5. e) 20 de ore pe lună în unitățile având un efectiv de 1.500 de lucrători și peste.

[8] Lege nr. 467/2006, art. 7 alin. (1): ʺ…Această obligaţie continuă să se aplice reprezentanţilor salariaților sau experţilor care-i asistă şi după expirarea mandatului lor. Tipul de informaţii supus regimului de confidenţialitate este convenit de părţi în acordurile colective sau în altă formă agreată de parteneri şi face obiectul unui contract de confidenţialitate.ʺ

[9] Lege nr. 467/2006, art. 5 alin. (2): ʺInformarea se face într-un moment, într-un mod şi cu un conţinut corespunzătoare, pentru a permite reprezentanţilor angajaţilor să examineze problema în mod adecvat şi să pregătească, dacă este cazul, consultarea.ʺ

[10] sau lucrător = persoană angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de muncă, cu excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice, conf. Lege nr. 319/2006, art. 5 lit. a)

[11] sursa: http://www.itmbucuresti.ro/dialog.html